Povestea mea – Michelle Obama

Hello there, beautiful ladies! Astăzi vin cu vești noi și interesante. Inspirația și motivația sunt părți importante din viața mea de zi cu zi și de aceea vreau să vă prezint o nouă rubrică pe acest blog, dedicată femeilor puternice, poveștilor de succes și cărților ce m-au inspirat și ce sper că vă vor inspira și pe voi. „think like a Queen” este un proiect de suflet, unul care sper să vă placă la fel de mult pe cât o sa-mi placă mie să-l scriu.

Având în vedere că aceasta este premiera rubricii, ce mod mai bun de a da startul decât cu o carte ce a devenit bestseller în 15 zile, a întors lumea cu susul în jos și ne-a încălzit inimile: Povestea mea de Michelle Obama (Becoming Michelle Obama).

Eu am fost întotdeauna un fan al familiei Obama, m-au inspirat speech-urile lor, dragostea și susținerea pe care au arătat-o unul față de celălalt și personalitățile lor modeste, deci, nu mai aveam răbdare să pun mâna pe acestă carte – o poveste pătrunzătoare și foarte intimă.

De când m-am apucat să o citesc, am simțit că fosta Primă Doamnă a Americii imi este prietenă și vrea să-mi împărtășească povestea vieții ei. În fiecare dimineața îmi savuram cafeaua cu Michelle Obama și am aflat o mulțime de lucruri, atât despre viața ei personală, cât și despre ce înseamnă să fii soția unui politician.

Cartea este structurată în trei capitole: Povestea mea, Povestea Noastră și Povestea Continuă.

În prima parte – povestea mea – Michelle relatează întâmplări din copilărie și în ciuda aparențelor, provine dintr-o familie modestă din cartierul South Shore din Chicago, unde ea împreună cu familia ei au muncit din greu pentru fiecare realizare: „tata, în 26 de ani, nu a lipsit de la nici o zi de muncă”, spune ea despre tatăl ei care lucra ca inspector de cazane.

Michelle with her father’s beloved Buick Electra.CreditPhotographs from The Obama-Robinson Family Archives

A întâlnit multe obstacole de-a lungul vieții, unul dintre ele fiind boala tatălui ei – screloză multiplă. Felul în care descrie moartea acestuia este cu adevărat emoționant: „Este dureros să trăiești după ce a murit cineva. Doare, pur și simplu. Poate fi dureros să mergi pe un hol sau să deschizi frigiderul. Doare să-ți pui o pereche de șosete sau să te speli pe dinți. Mâncarea nu mai are gust. Culorile pălesc, muzica doare, la fel și amintirile. Privești ceva ce altădată ai fi considerat frumos – cerul violet la apus sau un loc de joacă plin de copii -, și cumva asta nu face decât să-ți îngreuneze pierderea. Durerea te însingurează în felul acesta!”. În ciuda tuturor provocărilor, Michelle a reușit să între la Universitatea Princeton, iar mai apoi la Harvard Law și să lucreze pentru Sidley & Austin, o firmă de avocatură prestigioasă din Chicago.

În a doua parte a cărții – povestea noastră – aflăm despre cum l-a cunoscut pe Barack Obama și despre povestea lor de dragoste. Michelle descrie cu o sinceritate desăvârșită și o înțelepciune vie despre reușitele și obstacolele căsniciei lor.

Plină de căldură, de afecțiune și momente personale, Povestea noastră este o însumare neobișnuit de sinceră care vine din partea unei femei extraordinare și a unei figuri istorice legendare. Mulți oameni percep personalitățile publice ca pe niște super eroi sau persoane cu vieți personale și de familie perfecte… însă în spatele acestei imagini se ascund suflete simple, reale, cu probleme obișnuite. M-a frapat onestitatea ei și cum s-a descurcat cu ambiția politică a soțului ei: ,, copilărind în partea de sud a Chicago-ului, m-a făcut să nu am încredere în politică și nici în politicieni” spune ea, și ,,nici nu eram neapărat entuziasmată de ideea soțului meu de a deveni politician”. Ea continuă: ,,Îmi spuneam în sinea mea că existau alte modalități mai potrivite prin care un om bun putea avea un impact asupra societății. Sinceră să fiu eram convinsă că aveau să-l mănânce de viu”. Cu toate acestea ea a ales să-i fie alături și să nu intervină în alegerile lui ,,dacă Barack credea că putea avea un cuvânt de spus în politică, cine eram eu să-i stau în cale? Cine eram eu să-i strivesc visul înainte ca el să încerce măcar? ”

The Obamas as a young couple in Chicago.CreditObama-Robinson Family Archives

Cartea împletește momente triste cu momente amuzante și este aproape imposibil să te plictisești citind: ,,Într-o noapte m-am trezit și l-am văzut cum privea în tavan, cu profilul conturat de la luminile de afară, din stradă. Era vorba de relația noastră? De pierderea tatălui său? ,,Hey , la ce te gândești?, am șoptit. S-a întors spre mine, cu un zâmbet ușor stingherit. ,,Pai”, a răspuns el, ,,mă gândeam la inegalitatea veniturilor” După cum aveam să aflu, așa funcționa mintea lui Barack. Se concentra supra problemelor mari, abstracte, alimentat de sentiment nebunesc că ar putea face ceva în privința lor.” Mi-a plăcut foarte mult și m-a amuzat felul cum vorbește despre soțul ei: ,,Barack Obama al meu” – ah, cât de romantic și cute.

Michelle in Kenya in a photograph taken by her then boyfriend Barack Obama.CreditBarack Obama/Obama-Robinson Family Archives

Michelle Obama se deschide și asupra problemelor de infertilitate și asupra efectelor unei situații de acest gen în viața de cuplu: ,,Dar eforturile noastre nu au funcționat, chiar dacă s-a întâmplat ca Barack să gonească pe autostrada interstatală , ca să nu rateze perioada mea de ovulație”. Michelle mai povestește și despre cum a pierdut o sarcina, despre câtă durere și neputință o copleșea atunci ,,când vedeam pe stradă femei și copii, simțeam mai întâi o împunsătură de dorință, urmată de o senzație de bruscă și dureroasă neputință”. După nenumărate încercări și pierderi de sarcină, au hotărât să încerce fertilizarea în vitro, urmată de o serie de investigații și injecții dureroase: ,,soțul meu drăguț și atent lăsându-mă singură să-mi rezolv problemele cu sistemul reproducător…”. La momentul acela a început să displacă politica și mai mult: ,,am simțit o primă undă de resentiment față de politică și de devotamentul nezdruncinat a lui Barack față de muncă. Sau poate că doar simțeam acut povara de a fi femeie”. La momentul acela Barack trecuse prin 11 campanii, toate la rândul lor lăsând o rană în sufletul ei și în căsnicia lor. Michelle nu dorea ca Barack să candideze pentru funcția de președinție, mai ales la momentul respectiv. Au avut nenumărate discuții și în cele din urmă a decis să-l sprijine: ,,pentru că l-am iubit și am avut încredere că putea face o diferență în lume”.

În partea a treia – povestea continuă – Michelle ne povestește despre efortul din spatele luptelor pentru președinție. Vorbește despre stresul și presiunea care se prăbușesc peste umerii unei soții de politician. La un moment dat Fox News o numește ,,Obama’s Baby Mama”, aruncând-o într-un stereotip urât despre femeile de culoare și parcă eliminând-o din propria căsnicie, iar oamenii încep să discute despre lățimea șoldurilor ei și despre culoarea ojei de pe unghii, situație despre care spune: ,,Aceste lucruri chiar dor!” Citind despre aceste situații, se conturează mai mult sacrificiile și eforturile depuse de o femeie pentru a susține ambițiile soțului și a menține armonia în familie. Un alt lucru interesant despre care ne mărturisește este că guvernul i-a atribuit lui Obama protecția Serviciului Secret mai devreme decât oricărui candidat la președinție, iar frica pentru siguranța soțului ei se intensifica tot mai mult: „Ne rugăm ca nimeni să nu te rănească”.

Unul dintre momentele mele preferate din partea a treia este atunci când descrie ce a simțit când a aflat de victoria lui Obama: ,,Mă simțeam ca și cum mi-am părăsit corpul și pluteam deasupra, doar ca să văd reacțiile tuturor. Reușise. Cu toții reușisem. Victoria care păruse aproape imposibilă era acum o certitudine.”

Barack Obama is sworn in as the 44th president of the United States on Jan. 20, 2009, as Michelle Obama and their daughters look on.CreditDoug Mills/The New York Times

Michelle continuă cu povestiri despre cum s-au mutat la Casa Albă și luxul de acolo: ,,acea fortăreață deghizată ca o casă”. Povestește despre munca enormă și frica apărută odată cu titlul de președinte: ,,fericirea noastră era legată de a lui. Dacă siguranța noastră ar fi fost compromisă, la fel ar fi fost și abilitatea sa de a gândi clar și a conduce o națiune. Casa albă, locul unde bunăstarea, eficiența și puterea globală sunt concentrate în mâinile unei singure persoane”

Michelle ne mai povestește și despre momentul în care au părăsit Casa Albă și ce a simțit la momentul acela, și despre cum a renunțat să își impună să zâmbească: ,,Am plâns aproape jumătate de oră după ce elicopterul și-a luat zborul” Când a fost întrebată de ce, ea a spus: cred că din cauza sentimentului de liberate și eliberarea de presiunea de a face totul perfect timp de 8 ani”. I-am spus lui Barack: A fost atât de greu ce am făcut noi aici”

Cartea se încheie cu o notă pozitivă ce include speranțele și aspirațiile spre viitor: ,,Pentru mine, povestea mea nu este despre a ajunge undeva sau despre a atinge un scop anume. O percep mai degrabă ca pe o mișcare înainte, un mijloc de evoluție, o cale de a încerca permanent să devii un om mai bun. Călătoria nu se sfârșește. Pentru ca povestea să continue este nevoie, în egală măsură, de răbdare și de rigoare. Este nevoie să nu renunți niciodată la ideea că vei continua să evoluezi.”

Mi-a plăcut foarte tare acestă carte și mi-a plăcut să o cunosc mai bine pe Michelle Obama și să capăt o nouă perspectivă despre viața politică, despre putere, iubire și familie. O simpatizez enorm pe Michelle Obama și îți recomand această carte cu drag.

Sper că ți-a plăcut acest articol și sper să-ți placă noua rubrică. Dacă ai sugestii de articole pe care ți-ar plăcea să le citești, te aștept în secțiunea de comentarii. Până data viitoare, stay brave & confident! XO

Cele mai populare articole
The ordinary- un ghid fundamental
La Vegas pentru cupluri: o experiență romantică și fun
Machiaj Glass Skin: Tehnici și secrete